Vă salut în galaxii creative! Mălina aici sau meb (Mălina Elena Brînză), bucuroasă și încântată tare să vă fie alături. Mă simt de parcă Lavinia mi-a predat cheile de la căsuța ei plină de cuvinte, iar eu mă plimb prin unghere luminoase. Și mi-e bine. Eu vă voi purta într-o călătorie creativă și-am plecat.

Probabil vă întrebați cine sunt, mai exact, și despre ce urmează să povestesc. Îmi place să cred că al doilea prenume îmi e Social Media Specialist, pentru că asta fac și aici îmi adun stelele inspiraționale. Sunt acea prietenă mai mereu cu telefonul în mână, gata să imortalizeze momentul ideal pentru un story, să creeze textul potrivit unei postări sau să răspundă unui comentariu. Administrez conturi de Social Media, creez calendare de postări, fac community management și iubesc la nebunia infinitului toate acestea. 

De asemenea, sunt studentă în anul I la Comunicare și Relații Publice în Iași, dar păstrez mai multe pentru restul călătoriei noastre.

O pasiune și mult voluntariat

Am fost dintotdeauna o explozie de creativitate. Scriam, desenam, pictam, cântam, câte puțin din toate. Creație să fie! Țin minte că am avut și o trupă la 11 ani, All Stars se numea, ai cărei participanți la concerte tot eu și prietenele mele eram. Organizam fel și fel de târguri în grădina blocului și, chiar, concursuri de talente. Cu toate acestea, scrisul, dragul meu scris, mi-a rămas impregnat în inimă. Compuneam versuri, pe unele le reinterpretam și am redactat chiar și o mini-revistă pentru cartierul meu, în care abordam subiecte de interes pentru vecini și ai mei prieteni. O nebunie frumoasă de care îmi amintesc cu un zâmbet naiv pe chip.

La școală, în mod evident, materia mea favorită era limba și literatura română. Învățam de drag, scriam și lucram mai mereu în plus. Participam la olimpiade, concursuri, scriam și scriam. Îmi amintesc o discuție cu un profesor în clasa a opta. Dezbăteam planuri de viitor, gânduri, visuri. Îmi răsărise în minte sclipirea cum că mi-ar plăcea să lucrez pe Facebook, pe Instagram, dar acolo se terminase ideea despre care nu știam că avea să devină realitate. Nici nu știam prea multe pe-atunci.

Odată intrată la liceu, acolo unde am urmat profilul de matematică-informatică, am știut că vreau să mă implic în activități dincolo de ce înseamnă teme și învățat. Așa am descoperit voluntariatul și bine am făcut. Completam formularele de înscriere ale tuturor festivalurilor, târgurilor și competițiilor locale, doar să știu că îmi ocup timpul liber frumos și constructiv. Așa am reușit să experimentez domenii diferite, departamente felurite, să descopăr oameni, să leg prietenii. Să cresc. 

În ciuda profilului ales, româna a rămas acea pasiune. Pasiunea aceea. În timpul liceului, am avut o pagină de Instagram pe care scriam citate și, în același timp, îmi împleteam ideile despre viață, despre mine, despre tot, pe un blog. Era timpul meu de desăvârșire, eram eu cu mine și gândurile mele, gânduri pe care le împărtășeam mai apoi cu prietenii care îmi urmăreau articolele.

Schimbă tot un „îți dau toată încrederea din lume pentru că poți”

Experiența de voluntariat care mi-a dat din strălucirea ei absolută a fost cea de la Festivalul Serile Filmului Românesc. Aici am și cunoscut-o pe Lavinia. Eram un copil de 17 ani, în departamentul de PR coordonat de Corina Giurgia. Un copil căruia i s-a dat toată încrederea din lume că poate, că va reuși să lucreze cu oameni faini alături. Am bine întipărit în minte momentul în care Corina mi-a dat accesul la contul de Instagram al festivalului și mi-a zis să mă joc frumos, să creez. Eu, un copil de 17 ani, aveam să scriu texte pentru câteva dintre postările unui festival de asemenea calibru. Eu? Și cam așa a început magia.

Următorul an a venit cu propunerea de a face parte din super echipa Serile Filmului Românesc, nu doar ca voluntar. Cu toate că în câteva luni mă aștepta examenul de Bacalaureat, mi-am zis că nu pot regreta mai târziu alegerea de a nu intra în echipă. Simțeam că lucruri incredibile mă așteptau cu brațele și sufletele larg deschise. În pauzele dintre filmele festivalului, repetam eseuri la română și formule de trigonometrie la matematică. Și a fost minunat.

Marele examen a trecut, iar eu urma să aleg facultatea. Parcursul meu era oarecum firesc, astfel că, fiind la un profil de matematică-informatică, îmi doream să intru la Informatică Economică. Am simțit, însă, că am luat decizia în întregime cu mintea și am lăsat sufletul să uite de mine. Sau eu de el, de fapt. Auzisem vag de Comunicare și Relații Publice, dar credeam că e o facultate mult prea ușoară și că pot mai mult. Și am putut, dar sufletul meu nu.

Înscrisă la Informatică Economică, dar cu dorințele adevărate în alte părți

În vara dintre BAC și primul an de facultate, m-am hotărât să lucrez, totuși, în domeniul de care eram și sunt pasionată. Nu aveam nicio altă experiență cu excepția celei acumulate în cadrul voluntariatului, dar aveam multă încredere și adoram să scriu. Am trimis mesaje pe Facebook mai multor cafenele și restaurante din Iași cu un mesaj curajos și un CV în Europass, căci pe atunci doar de Europass știam. Dintre zecile de mesaje, mi-a răspuns reprezentantul unui restaurant din Iași, ne-am întâlnit și am început să lucrez. Administram conturile de Facebook și Instagram – scriam texte, mai făceam și poze, postam, răspundeam la mesaje, comentarii, review-uri.

Începuse și facultatea, iar faptul că puteam lucra de oriunde, de acasă, din autobuz, din parc, m-a impulsionat să continui să lucrez și să fac ceea ce îmi place în paralel. Începutul celui de-al doilea semestru a fost marcat de izbucnirea pandemiei, așa că am pornit în experiența cursurilor online. Am renunțat la respectivul job și mi-am acordat mai mult timp să învăț. Participam la traininguri, la conferințe, urmam cursuri, toate, toate ca să absorb cât mai multe din Social Media într-o perioadă în care stăteam numai în casă. Și pentru că ideile revelatoare s-au născocit atunci pentru cei mai mulți dintre noi, așa mă hotărâsem și eu să renunț la Informatică Economică și să mă înscriu la Comunicare și Relații Publice. Cea mai bună decizie din viața mea. Între timp, am început să postez anunțuri pe diferite grupuri de freelanceri, copywriteri din România și așa am preluat noi clienți. Devenisem freelancer în adevăratul sens al cuvântului.

Acum aproape termin primul an la Comunicare și Relații Publice și lucrez ca Freelance Social Media Specialist. N-aș fi crezut vreodată că pot iubi facultatea, că pot aștepta cu sufletul la gură să intru la curs sau la seminar. Sunt exact unde trebuie să fiu. Învăț de la oameni pasionați, învăț și singură foarte mult prin cursuri și traininguri. Și lucrez în domeniul meu de suflet. Aplic o sumedenie de lucruri pe care le fac la facultate la job și invers. E minunat să faci ce îți place, să știi că nu simți munca ca pe o muncă, ci ca pe o plăcere. Să înveți continuu.

Și cam acesta e gândul meu de final. Ascultați-vă inima. Știe ea mai multe decât ați crede.

Intervin și eu (Lavinia) puțin, la final: La mulți ani, Mălina! Ani de creație, zile cu vibe bun pentru postări wow și curaj – să fii tu, indiferent de „personalitatea” pe care trebuie să o îmbraci pentru un brand.

Mălina Brînză pentru Milla Blog. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s