Mai știi?  26 iunie ‘98, voi așteptați un băiat, dar m-am născut fată. Lavinia Iuliana — juca România la CM în seara aia, în momentele acelea, când tu voiai să mă aduci pe lume, marca Moldovan (1-1). Asta în caz că te întrebai de ce iubesc eu fotbalul.

Atunci a început totul. Tu prima dată mamă, eu prima dată pe pământ, în brațele celei care m-a așteptat cu iubire nouă luni. 

Mamă (ce noroc că ești a mea), să fii la fel de veselă mereu. Să te înconjori de oameni care să merite bunătatea ta nemăsurată. 

Mamă (ce bucurie că te pot striga așa), să fii la fel de puternică și să iubești la fel de mult – momentele, amintirile, oamenii, distracția și pe noi: oamenii tăi cei mai frumoși, oamenii tăi cei mai sinceri, oamenii tăi pe vecie. 

Mamă (pentru că alta ca tine nu-i), să-mi ierți lipsa de timp, să-mi ierți greșelile, nesiguranța, lipsa cuvintelor sau tonul lor. Și să mă iubești mereu ca-n prima noastră zi. 

❤️ Ești omul cel mai bun de pe pământ. Ești femeia cea mai frumoasă pentru tata. Ești mama cea mai bună din lume. Ești bucuria prietenilor. Ești dragoste în univers. Și ești a noastră!

Am să redau aici, cât pot din povestea noastră. 

Mai întâi ai fost fiică – cea mai mică. Apoi, în ‘95 ai devenit soție. Trei ani mai târziu m-ai avut pe mine și la șase ani după mine s-a născut Andrei – mamă. Ești soră, noră, cumnată, prietenă.

Am venit pe lume pentru a vă bucura, pentru a vă împlini, pentru a vă umple viața de speranță, de râsete, dar și de griji (griji de părinți). Mami, ne-ai primit cu brațele deschise, plângând de bucurie, apoi ne-ai crescut frumos – și ne-ai învățat despre respect, despre bunătate, despre adevărata dragoste, despre a dărui și despre a ierta.

Nimeni nu cunoaște povestea din spate și mulți ar spune că totul e perfect, că le-ai avut pe toate și mai ales toate posibilitățile să ne crești, dar eu știu și am înțeles acum cât de greu ți-a fost. Și da, nu am dus lipsă de nimic (mai ales de dragoste), dar asta pentru că ajungeai de la muncă și plecai pe dealuri, la vii, ca să ai totul pentru noi și totuși, și timp pentru noi ai avut. Și jur, nu știu când le-ai făcut pe toate. 

Când eram mică nu aveai timp să-mi citești povești, însă ți-am citit eu, când am crescut, fiecare compunere pentru școală, fiecare poveste pe care o scriam în liceu, fiecare articol de pe blog, fiecare știre, reportaj sau interviu de la facultate… iar mai apoi, și mesajele drăguțe sau nu… pe care le primeam. Și mereu ascultai, îmi dădeai un sfat sau doar te bucurai, cu mine și pentru mine. De asta ești tu perfectă | pentru că răbdarea ta nu cunoaște margini.

Știu, uneori ți-a fost greu, uneori plângeai pe ascuns, uneori mâncai pe apucate sau nu mâncai deloc, uneori fugeai dintr-o parte în alta, uneori nu dormeai… dar mereu ai fost mama perfectă. Mama de care aveam nevoie – cu zâmbetul pe buze, cu sfaturi bune, cu răbdarea nemăsurată, cu dragostea nemărginită. Ești eroina poveștilor mele! 

Îți mulțumesc că m-ai ales, că m-ai înțeles, că m-ai iubit cu toate capriciile, că m-ai învățat toate cele necesare, că te-ai gândit la mine când ne despărțeau (chiar și pentru scurt timp) mările și țările și m-ai sunat în fiecare seară, că mi-ai înțeles deciziile, că ai crezut în visurile mele, că mi-am dăruit un frate, că m-ai dorit și m-ați făcut din iubire.

În seara aceea, la 21.45, nu e important că marca Moldovan, ci că tu ai devenit din femeie mamă. Mama Laviniei. Și ca să știi, 26 iunie nu este cea mai fericită zi din viața ta, ci cea mai fericită zi din viața mea | pentru că am ajuns la tine. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s