𝑵𝒖 𝒆 𝒔𝒄𝒓𝒊𝒔 𝒊̂𝒏 𝒔𝒕𝒆𝒍𝒆 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒆 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒎.

Nu vrea marea să ne cânte la nuntă și nici luna să ne fie nașă. Soarele nu vrea să fie martor al iubirii noastre și nu mai vreau nici eu să fiu mireasă.

𝑵𝒖-𝒊 𝒅𝒆 𝒏𝒐𝒊 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒓𝒆𝒂 𝒔̦𝒊 𝒏𝒊𝒄𝒊 𝒏-𝒂 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒗𝒓𝒆𝒐𝒅𝒂𝒕𝒂̆!

Ai venit rătăcind și nu știai ce-i cu tine. M-ai cunoscut, m-ai plăcut timid și-ai plecat indiferent în cele din urmă.

Te-am primit zâmbind. Te-am plăcut tăcut. Te-am iubit apoi și, în final, te-am uitat cu nepăsare.

Te-ai întors plângând, te-am reprimit râzând. Dar n-am râs de tine, ci de destin. Eram gata să te urăsc și totuși n-am făcut-o! 𝑴𝒊-𝒂𝒊 𝒇𝒐𝒔𝒕 𝒊𝒂𝒓, 𝒕𝒆-𝒂𝒎 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒕 𝒅𝒊𝒏 𝒏𝒐𝒖.

Am convins și marea, și luna și soarele și în final, n-ai mai vrut tu!

𝑵𝒖-𝒊 𝒅𝒆 𝒏𝒐𝒊 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒓𝒆𝒂, 𝒎-𝒂𝒎 𝒄𝒐𝒏𝒗𝒊𝒏𝒔.

E mai mult un joc de-a v-ați ascunselea. Ba numeri tu și eu mă ascund, ba număr eu și nu te găsesc. E un joc de-a „du-te, vino”. Du-te de fii fericit!, Vino de iubește-mă!.
Un joc fără sfârșit, continuând la infinit și n-are rost!

𝑨𝒛𝒊 𝒔𝒐𝒂𝒓𝒆𝒍𝒆 𝒏𝒖, 𝒎𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒏𝒖, 𝒍𝒖𝒏𝒂 𝒊𝒂𝒓 𝒏𝒖 𝒗𝒓𝒆𝒂, 𝒆𝒖 𝒏𝒊𝒄𝒊 𝒂𝒕𝒂̂𝒕. 𝑨𝒛𝒊 𝒑𝒂̂𝒏𝒂̆ 𝒔̦𝒊 𝒕𝒖 𝒏𝒖. 𝑴𝒂̆𝒄𝒂𝒓 𝒑𝒓𝒊𝒗𝒊𝒎 𝒂𝒄𝒆𝒍𝒂𝒔̦𝒊 𝒄𝒆𝒓.

Ph. Kudika

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s