Arta de a trăi în tradiție!

Dragi săteni, iubiți români, 

Mâine anul se-nnoiește, 

Și-am pregătit pentru voi

Scrieri noi despre tradiții.  

Din moși-strămoși se păstrează niște tradiții care ne definesc și care ne-ar putea aduce ghinion dacă le-am ignora. Se respectă datina și se merge la urat, prin toată comuna Rediu, cu mascați, urâți, căiuți, cerbi, capre, urși, doctori, jidani și ciobani. Bărbații, băietanii și copiii ură din poartă în poartă pe toată lumea care îi primește și omenește: un pahar de vin, de suc și un colac. Și ei, și voi aveți datoria sacră de a duce aceste tradițiile mai departe. Prin aceste rânduri, am să contribui și eu pentru că urmează să vă povestesc despre cea mai veche formație (încă în activitate) din Rediu: Trupa lui Obadă. Pentru a nu ne uita neamul, pentru a nu avea ghinion, pentru a sărbători satul românesc și obiceiurile populare care ne definesc.  

Lică Obadă – fotografie realizată de Lavinia Molociniuc (2020-2021)

A fost un an atipic, guvernat de incertitudinea zilei de mâine, de frică, anxietate și dor. Ne-a fost dor să ne vedem, să-i avem pe cei dragi la masă, să îi primim în casele noastre. Cu toate măsurile de siguranță, sătenii vă primesc de Anul Nou și veți duce (apropo de împreună) tradiția mai departe, către tânăra generație. 

An de an, cu toții se adună în fața primăriei, ură Primarul și Consiliul Local, apoi ură toți sătenii prezenți la manifestare, cu gândul că îi vor primi în casele lor pentru a aduce și acolo anul nou, belșugul și urările de sănătate. Doar că de la an la an, misiunea de a transmite generației tinere obiceiul mersului cu uratul, cu capra, caiuții sau cu ursul, devine mai dificilă. Vremea le pune piedici, tehnologia la fel. Sunt din ce în ce mai puțini oameni pe 31 decembrie în fața primăriei, iar acum… și pandemia. 

Tradiția nu are vârstă!

Fotografii realizate de Ionel Onofraș (2020-2021)

Totuși, pentru a ne bucura, vom povesti puțin despre tradiția mersului cu uratul în comuna Rediu și vom afla mai multe din culisele celei mai vechi formații din comună. Nu am știut niciodată dacă are un nume, deși i-am văzut an de an, am crescut cu ei și le-am apreciat iubirea față de tradiții. Probabil au fost mereu: Banda mare din Rediu sau Căiuții din Rediu, Capra Mare din Rediu ș.a.m.d. „Mare” pentru că mai erau și cei mici și dacă se întâmpla să aibă același joc al mascaților, trebuiau diferențiați. Sau îi putem spune Banda lui Lică Obadă.  Ei umblă prin sat de dragul tradițiilor și pentru a transmite obiceiul mai departe: copii, tineri căsătoriți, bărbați familiști. Uneori ratează momentul trecerii dintre ani pentru că sunt încă pe drumuri, urând sătenii. „Băieții sunt serioși, chiar și cu micile neînțelegeri, firești într-un grup, sunt iubitori de tradiție, mai presus de orice. Ei și de când m-am alăturat eu, noi, am vrut să dăm dovadă că suntem băieți serioși, nu vrem să ne facem de rușine și vrem să respectăm tradiția”, mărturisește Ovidiu Goroftei, cel mai matur din formație. 

Ovidiu Goroftei, la fel ca și alții din trupă, este căsătorit și are copii (unul este cu el în bandă), dar ce înseamnă asta? „Înseamnă mult și multe pentru comuna noastră. Mă gândesc la mine, căsătorit și cu copii, și la ceilalți care sunt în formație. Asta demonstrează că iubim tradiția, de asta am intrat, de asta vrem să participăm în continuare și de asta avem și copiii cu noi – ca un schimb de responsabilități – Am vrut să arătăm tradiția de la copil până la cel mai bătrân, să demonstrăm că putem face, putem duce tradiția mai departe. Tradiția nu ține cont de vârstă și nu trebuie să se termine. Noi facem asta pentru a avea obiceiuri în Rediu și pentru a ne bucura cu toții de ele”. 

Ovidiu Goroftei – Fotografie realizată de Lavinia Molociniuc (2020-2021)

„Și o roată și o roată, asta trupa lui Obadă”

De 17 ani, Lică Obadă, iubitor de tradiții, aduce anul nou, belșugul și urările de bine în casele voastre prin jocul caprelor, jocul urșilor, al cerbilor, prin jocul căiuților. „Această tradiție e ca o descărcare. Tot anul ești încărcat cu muncă, greutăți, neajunsuri și acum te simți liber. Ca după o spovedanie. E o tradiție aparte, la care îmi place să particip și pe care mă bucur că reușesc să o aduc, împreună cu băieții, în casele sătenilor. Cunosc tradiția de mic copil, pentru că o vedeam la cei mai mari și îmi plăcea și, acum, încerc să o mențin cât pot”, recunoaște Lică Obadă, căpitanul grupului. 

„Dacă aș vedea pe altcineva că face, n-aș putea sta într-un loc”

Anul acesta veți auzi flăcăii din trupa lui strigând pe străzile, pe cărările și pe potecile din Rediu „Și o roată și o roată, asta-i capra lui Obadă!”, apoi îi veți primi în curte, îi veți asculta și omeni. Veți da vestea mai departe și îi vor primi și alți săteni. 

Fotografii realizate de Alexandru Marius (2020-2021)

Căiuții și Urșii. Tradițiile de Anul Nou din Rediu – din amintiri

Primii căiuți s-au făcut în Breazu, însă Lică este cel care i-a adus și în Rediu, cu un joc popular deosebit. Tot el, aduce an de an fanfară. Toate formațiile din comună se întâlnesc la Primăria Rediu (Horlești, Tăutești, Breazu și Rediu – care are, de obicei, două formații). Apoi, pe 1 ianuarie se întâlnesc la Pod doar formațiile din Rediu pentru a mai face o dată piesa și a încheia sărbătoarea. „Nu știu să fie o tradiție, dar știu că acolo se întâlneau mereu trupele, Rediu și Breazu. Ne-am putea gândi că este primăria în zonă, tot acolo este și preotul (casa parohială), cei din Breazu coborau mai repede pe la Lutărie și se întâlneau cu trupele din Rediu la Pod. Acolo se încheiau tradițiile de Anul Nou. Noi am continuat să respectăm ceea ce am văzut la alții, așa cum ne-au învățat cei mai mari și am făcut o tradiție din a încheia la Pod, fie că exista sau nu o tradiție înainte.” (Lică Obadă)

Fotografii realizate de Robert Tarcan (2020-2021)

„Frunzulița bobului, ăștia-s caii Rediului”

Capra o vor aduce ei anul acesta în casele voastre. Așa că să ne amintim de anii în care ați primit în gospodării Căiuții lui Obadă. Erau șase la număr, îmbrăcați tradițional și înconjurați de urâți, jidani, ciobani și de doctorul Costică. „Să vă bucurăm de jocul căiuților”, îndemna Lică și apoi începea jocul: mai întâi căiuții cu dansul lor specific, apoi ciobanii și, în cele din urmă, țiganii. La noi, țiganca este… un băiat. La căiuți, anul trecut, a fost cel mai tânăr membru al formației: Andrei Buneanu, iar anul acesta tot pe el îl veți vedea. Andrei recunoaște că face asta din plăcere și mărturisește că îi place când îi bucură pe oameni cu aceste obiceiuri. Pentru că tradiția e veșnică!

Fotografii realizate de Barbu Cleopatra (2020-2021)

„Și o roată și o roată, ăștia-s urșii Rediului”

Înainte să ne amintim de urșii din Rediu, vedeți acest videoclip aici. Așa își făceau intrarea, chiar în fața primăriei, pe zăpadă, printre sătenii adunați să-i privească și printre celelalte formații. Ursul cel mic este Andrei Molociniuc, cel care a intrat în formație la vârsta de șase ani, fiind urs (apoi ied și țigan). „Când am participat prima dată la aceste manifestări, aveam în jur de șase ani jumate și eram foarte entuziasmat. Eram primul copil intrat în banda mare. Am prezentat programul la Primărie, apoi am umblat cu ei prin sat pe 1 ianuarie, până la Pod. În acel an, participasem la aproape toate repetițiile lor și cred că așa le-a venit ideea să mă ia ursuleț măcar la Primărie ca să facem frumos. Sunt de 10 ani în această formație și împreună am reușit să aducem mereu tradiția în casele celor din sat”, susține Andrei Molociniuc.

Poză de arhivă (Lavinia Molociniuic)

Ca să vă amintiți puțin, pentru că anul acesta îl vedeți pe Andrei în rolul țiganului:

„Sunt țiganu’ Hambulina conduc flota și marina… și-am venit în astă seară cu piranda din afară”, așa își făcea intrarea. Apoi, piranda, neumblată pe la școală, dar venită din America, ne arată că nu știe să calculeze, iar la întrebarea Câți copii avem noi, fă?, ne răspunde „2×2 fac 22”. Pe urmă, începe și dansul lor: Țigăneasca.

„Inimă de țigancă

Inimă de romancă

Inima mea te vrea

Să fim alăturea.”

Lică Obadă a decis să ducă tradiția mai departe prin participarea an de an la aceste manifestări populare și prin pregătirea copiilor care să preia în timp obiceiul de a merge cu uratul, din casă în casă, în toată comuna Rediu. Unii au început de mici copii, alții impresionați de ce au reușit ei să facă, fiind la rândul lor iubitori de tradiții, s-au alăturat pe parcurs și au ales să aducă în mod tradițional Anul Nou în casele sătenilor, în gospodăriile dumneavoastră. Ovidiu Goroftei este cel mai matur din formație. S-a alăturat trupei în urmă cu patru ani și spune că a luat această decizie din plăcere, pentru că îi plac tradițiile și crede că acestea sunt „din străbuni și nu trebuie să se piardă. Vremurile sunt așa cum sunt, la fel și lumea, dar nu trebuie să pierdem asta, trebuie să păstrăm vii amintirile. La fel au făcut și bunicii noștri și e ceva, cred, unic în Europa”.

Dacă ar fi să facem o comparație cu trupele din anii 90, am spune că s-a schimbat câte ceva. „Acum costumațiile sunt altfel. Acum avem fanfară, iar înainte mergeam cu un singur acordeon sau cu muzicuță și tobă. În schimb se făceau mai multe trupe în sat, numai Rediu avea cinci-șase, veneau și cei din Breazu, din Horlești, din Valea Lupului și pe atunci, se făceau formații pe categorii de vârstă și nu era ca acum, când prezentăm tradiția de la mic la mare. Aveam anumite trasee, plecam de la o anumită casă și încheiam la o anumită casă, iar lumea ne primea cu brațele deschise. Pe noi ne bucură faptul că omul deschide poarta și ne primește”, completează Ovidiu Goroftei. 

Tradiția nu are vârstă și nu trebuie uitată, asta cred cei din trupa lui Lică Obadă. „Ducem tradiția mai departe din respect față de strămoșii noștri. Dacă putem aniversa Valentine’s Day sau alte sărbători împrumutate, putem să ne bucurăm și de tradițiile noastre românești, pe care le iubim și le prețuim. Tradiția e frumoasă și chiar sunt oameni în sat care plâng atunci când ne văd, când ajungem la poarta lor: unii sunt singuri, unii au dus în tinerețe aceste tradiții către noi și se bucură. Oamenii ne primesc cu brațele deschise, poate sunt oameni simpli, necăjiți, care ne spun că nu au să ne dea mult, dar vor să ne primească și asta înseamnă totul!”, mărturisește și încheie Lică Obadă. 

Fotografii realizate de Alexandru Marius (2020-2021)

Aceasta e doar o mică parte din tot ce se întâmplă în comuna Rediu, iar pentru a afla mai multe, trebuie să participați la obicei. Se mai spune că trebuie să primești cu uratul pentru a avea sănătate și belșug în noul an, așa că bine ar fi să primiți formațiile în gospodării: capra și urșii. Așa veți intra și voi în rândul sătenilor responsabili care duc tradiția mai departe.

Opriți plugul, aho, aho!

P.S. Tradițiile, pe lângă faptul că sunt frumoase, trebuie păstrate, transmise din generație în generație prin viu grai sau, de când cu dezvoltarea tehnologiei, prin videoclipuri pe youtube, prin live-uri pe facebook, prin reportaje și fotografii. 

P.P.S. Iubesc tradițiile și i-am surprins într-un an îmbrăcându-mă și eu în țigan.

Poză de arhivă

Un gând despre „Tradiția nu are vârstă: Rediu și trupele populare de Anul Nou

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s