It’s the most wonderful time of the year!

Crăciunul mereu acasă. 

Și știu, uneori suntem plecați, la Calafindești (de cele mai multe ori), dar pentru mine acasă e acolo unde îi am pe cei dragi aproape: pe mama, tata, Andrei și familia. De doi ani, acasă e și Lucian și chiar finuțul, de asta fugim spre Suceava a doua zi de Crăciun.

Anul acesta, simt diferit Crăciunul. Poate din cauza situației actuale, din cauza incertitudinii de peste tot din lume, poate din cauză că mă gândesc la toți cei care nu vor fi acasă sau nu se vor simți acasă de Sărbători, și vor fi singuri, departe sau uitați, departe și izolați, departe, neputincioși și triști.

Crăciunul se petrece în familie! așa îmi spunea mama când eram mică. Cu vorba asta am crescut și am înțeles-o pe deplin. Toată lumea are nevoie de cei dragi de Crăciun: pentru a simți magia, pentru a simți bucuria, pentru a umple casa de miros de portocale, de friptură la cuptor și sarmale, de salată boeuf. Pentru a se bucura împreună de luminițele din brad, de luminițele care se văd pe stradă, de colindele copiilor înghețați, dar neobosiți, care anunță Nașterea Domnului. Toată lumea are nevoie să fie acasă de Crăciun, să se simtă ca acasă de Crăciun. Liniștea se simte atunci când sunteți în familie!

Adevărul este că e mai trist Crăciunul în ultimii ani. Câteodată, n-am fost chiar toți acasă și nici n-aveam zăpadă, ca să simțim într-adevăr magia. Dar ne-am avut unul pe celălalt și ne-am bucurat, chiar dacă cu Lala ne vedeam prin video call. 

Crăciunul meu înseamnă: eu și tata, pândind ușa de la intrare și primind colindători. Apoi, căutând sub brad cadourile, frumos împachetate (pentru că îmi place să fac asta) și așteptând să ajungă acasă Andrei, cu băieții, care ne colindă an de an îmbrăcați în costume populare. Crăciunul înseamnă că mama face mâncare încă și e ultima care se pregătește de Sărbătoare. 

Între timp, pe la noi vin și oamenii dragi, cu copiii la colindat și mai stăm, normal, de vorbă. Ne amintim ce s-a întâmplat în anul care e aproape pe sfârșite, ne amintim de Crăciunul copilăriei. 

Anul acesta sigur nu va fi așa, și va fi puțin mai trist decât de obicei, dar ce bine că suntem cu toții acasă! Ce bine că suntem sănătoși. 

Apoi, ce mă mai bucură de Crăciun e faptul că ne adunăm toți la bunica și o colindăm. Doar ea ne-a mai rămas… Îi primește, mai în zi, pe nepoți, iar spre seară și pe copii. Mereu e fericită și plânge și vrea să facă poză cu noi: ca să o aibă amintire, că cine știe ce va fi anul viitor.

Cine spunea „Crăciunul nu înseamnă cadouri!”, avea dreptate. La ce bune cadourile scumpe în această perioadă? La ce bune cadourile dacă nu ești acasă, lângă familie? La ce bune cadourile, dacă nu ai oamenii tăi la masa de Crăciun? 

Anul acesta, am să vă urez ceva simplu: fiți fericiți de Crăciun!

Crăciunul nu are nevoie să fie fericit, voi, însă, da. Acum mai mult ca niciodată! 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s