Este momentul să vă povestesc despre „acasă”.

Acasă, la țară, în Rediu. Care nu mai poate fi considerat de ani buni un sat. Dar spun „la țară” pentru că aici îl văd pe tata în vie, la cules de struguri, în lanul de porumb. Aici văd animalele din curte, iar când eram o copilă vedeam cireada coborând de pe Hațaș. Încă văd căruțe pe drum și copii care se adună la poartă. Aud cocoșii cum cântă dimineața, și câteodată mă vizitează broaștele în curte.

Rediul „copilăriei mele”, al adolescenței. Rediul din studenție pe care l-am părăsit des pentru a merge cu proiecte prin toată România. Rediul la care mă întorc mereu. 

Îmi amintesc, spre rușinea mea, când nu voiam să spun că stau la țară, când nici măcar lui Lucian nu voiam să-i spun asta. Dar m-am maturizat și am înțeles cât de mult te definește mediul în care ai copilărit. Cât mă definește Rediu pe mine. Pentru că naveta din Rediu m-a făcut să fiu foarte punctuală. Mereu la timp unde trebuie și chiar cu 10 minute mai devreme. Rediu e locul în care și mama l-a cunoscut pe tata. Și eu mi-am cunoscut primele prietene, pe Adelina și pe Vasilica.

Rediul în care am învățat să dau „bună ziua” la oamenii de pe stradă pentru că toată lumea te cunoaște și știe de a cui ești. Acest al meu acasă s-a schimbat mult în ultima vreme. Nu mai cunoști toți oamenii, nu mai recunoști case, se construiesc mai multe blocuri și se dărâmă locuințele vechi, uitate de nepoți.  

Și tocmai din acest motiv vreau să mă mândresc și mai mult cu satul pe care îl știam eu. Da, sunt de la țară. Am făcut naveta de la grădiniță. Am strâns mâncare pentru animale. Am fost la cules, de două ori. Îmi amintesc că am muls și vaca o dată. Știu, e prea puțin pentru o fată de la țară…

Ce m-a făcut să vă povestesc asta?

Asociația Rediu lui Tătar organizează un concurs de fotografie”. Și atunci, mi-am dat seama că ar trebui să încerc, deși nu mă pricep eu prea bine la poze. Am mers pe teren, cu aparatul și cu Adelina după mine. Am căutat locuri, peisaje și cadre perfecte de poze. Practic, am căutat pozele. Încă nu m-am hotărât dacă să particip la concurs, cu o poză mai sugestivă decât cele de aici, dar dacă o fac, promit să vă arăt și vouă. Am câteva idei, dar sper să am și timp și inspirație atunci când am să le fac și să țină și vremea cu mine.

Dar până atunci, am zic să fac ceva cu pozele surprinse în timpul acesta de cercetare. Și am zis să le urc aici, pe blog. Puțin din Rediul meu, toamna.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s