L-am cunoscut, spre sfârșitul lui octombrie, pe Lucian Popa, mai întâi prin intermediul online-ului, acolo unde l-am ascultat vorbind despre ZidArt, apoi l-am întâlnit și personal pentru a-i lua un interviu pentru The Trust Word

Până să-i scriu, să stabilim o întâlnire și să vorbim despre poveștile din spatele picturilor murale realizate în cadrul festivalului ZidArt, m-am documentat despre acest proiect. După ce am dat search pe Facebook, am găsit pagina lor – colorată de toate aceste picturi, și plină de mesaje. Am dat like pentru că mi-a plăcut ce văd, pentru că am descoperit picturi care m-au convins să dau share printre prieteni și să exclam wow! cât de tare e. Așa, am descoperit și pictura care îmi place cel mai mult și despre care am vorbit chiar și după interviul cu Lucian. Împreună – separați pune accentul pe i și sensibilizează, într-adevăr. (Cc. Andreea Toma)

Apoi, am dat și search pe google și am scris simplu: zidart. Fără nimic altceva și fără majuscule, iar Google mi-a arătat toate articolele scrise pe acest subiect – foarte multe și multe din Iași. 

Așadar, proiectul a fost inițiat în 2017, când Bacăul a fost timp de un an Capitala Tineretului din România, iar în prezent, datorită ZidArt și datorită celor 24 de artiști implicați, Bacăul este orașul cu cele mai multe picturi purificatoare de aer din lume. Orașul gri al lui Bacovia a devenit cel mai colorat oraș din România. 

Am vorbit cu Lucian Popa despre proiectul care a convins oamenii din Bacău să uite de pandemie și de politică și să vorbească doar despre ZidArt și despre lucrările murale care au dat viață clădirilor din oraș. Și datorită lui și proiectului pe care l-a implementat, am înțeles de ce este așa important să punem reflectoarele pe un oraș, pe o zonă sau pe un cartier uitat. 

Bacău a devenit primul oraș cu cele mai multe picturi realizate cu vopsea purificatoare de aer din lume. Cum te simți să știi că este meritul ZidArt pentru acest titlu?

Lucian Popa (fondatorul Zidart): Este, în primul rând, meritul artiștilor. ZidArt există datorită artiștilor muraliști din România care au ales să-și găsească sufletul pereche în Bacău. Mai este meritul oamenilor care încă mai cred în frumos și care mai au speranță. Din fericire, ZidArt mi-a arătat că oamenii sunt încă frumoși și dornici să susțină proiectele care generează comunității plus valoare. 

Ediția din 2020 am implementat-o exact în perioada promisiunilor electorale, dar și în această plină pandemie. Cu alte cuvinte, o perioadă tensionată, cu multe frici și promisiuni, dar care au fost diminiunate prin apariția ZidArt. Timp de o lună, orașul Bacău a vorbit doar despre ZidArt și nu despre cum pandemia ne schimbă viața, cum un politician ne minte din nou „frumos”, cu zâmbetul pe buze. Pentru mine este un semn important să văd că ZidArt poate schimba optica, mindset-urile și stările de spirit ale cetățenilor acestui oraș.

De unde a pornit această idee și cum ai reușit să o aduci la acest nivel?

Lucian Popa: Ideea a pornit în 2017, când pentru un an, Bacăul a fost Capitala Tineretului din România și împreună cu colegii mei am făcut o listă de evenimente pe care am vrea să le facem în Bacău. Am enumerat mai multe evenimente, printre care și ZidArt și Street Delivery, evenimente pe care le implementăm în Bacău. Așa a luat naștere, cu mult scepticism din partea comunității, dar cu o dorință mare din partea noastră, a organizatorilor, de a schimba fața acestui oraș.

Cum este acum colaborarea cu autoritățile?

Avem o colaborare foarte bună, pentru că au și ele automat de câștigat din acest proiect, din această expunere pe care ZidArt o oferă orașului Bacău. Ca orice altă relație a început mai greu, dar au înțeles foarte repede că proiectul aduce plus valoare tuturor oamenilor care locuiesc în orașul nostru.

23 de picturi au deschis drumul spre viitor 

Pentru prima dată, în spațiul public, au ieșit și 13 elevi de la Colegiul Național De Arta „George Apostu”, care s-au putut exprima prin intermediul artei pe un perete dedicat lor, în una dintre cele mai populate zone din Bacău. 13 adolescenți au luat parte la ceea ce înseamnă implicare socială și au dat o nouă identitate orașului. 

De ce și cum a venit ideea de a implica în proiect și elevii de la Colegiul Național De Arta „George Apostu”?

Lucian Popa: A venit dintr-un reflex al nostru pentru că am lucrat și lucrăm cu tinerii și ne-am dat seama că ei sunt „adulții de mâine”, de care avem nevoie și e ca o datorie morală să investești în viitor. Ei sunt viitorul pentru care merită să deschizi și să oferi oportunități, mai ales pentru cei care doresc să se implice. Așa au fost și cei de la Colegiul Național De Arta „George Apostu” care au răspuns afirmativ la această ieșire în spațiul public. A fost o emoție copleșitoare să vezi copiii cum coboară din atelier în stradă și pictează, pe un perete de mari dimensiuni, 23 de picturi, într-o săptămână. Pentru mine este o mândrie această ediție, faptul că am reușit să mobilizez acești tineri să se exprime în spațiul public

Care a fost feedback-ul primit din partea elevilor după implicarea în ZidArt?

Lucian Popa: Ei s-au simțit super bine, au avut parte de o experiență complexă. Peretele lor se află într-o locație centrală, super populată și au avut parte de un feedback constant acolo pentru că oamenii se opreau să le ofere prăjituri, de băut, de mâncare, să îi aprecieze. A fost o experiență pe care nu au mai avut-o până acum și chiar ei au spus că niciodată nu s-au întâlnit cu atât de mult feedback pozitiv, niciodată nu au fost atât de apreciați. 

Împreună – separați. Tehnologia menține legătura cu cei dragi

Din cauza emigrărilor tot mai prezente în România, tehnologia devine singura sursă de „păstrare a legăturii” cu cei de acasă – părinți și bunici, care s-au obișnuit cu tehnologia și gadget-urile care ajută la menținerea unei conexiuni. Situată pe Strada Aeroportului, care practic desparte generațiile, lucrarea Andreei Toma reprezintă un manifest în privinţa impactului demografic din România.

Fiecare lucrare are o poveste. Spune-ne cele mai interesante povești din spatele picturilor murale

Lucian Popa: Toate lucrările au o poveste în spate pentru că noi abordăm în fiecare an câte o temă care solicita din partea artiștilor un mesaj. Tema s-a numit Dominow și este despre cum putem noi, oamenii, să oprim acest efect negativ de domino. Artiștii au venit cu propuneri pe subiect, cu un mesaj și o poveste în spate. Lucrarea Andreei Toma de pe strada Aeroportului, care se numește Împreună – separați este despre o problemă demografică de care suferă țara noastră, dar mai ales care se resimte puternic în regiunea Moldovei. Este o lucrare despre o ruptură a generațiilor, care se produce din cauza traiului scăzut pe care îl au oamenii din România, motiv pentru care aleg să plece din țară și să se despartă de familiile lor. Lucrarea se află pe drumul care duce spre aeroport și are rolul de a transmite acest mesaj profund. 

Artist. Andreea Toma (ATOMA)

Care este povestea și motivația de a realiza lucrarea de la Teatrul de Vară „Radu Beligan” din Bacău? De ce ați ales aceste personalități?

Lucian Popa: Este o lucrare realizată în cadrul Street Delivery Bacău, și în fiecare an am realizat o altă murală pe Teatrul de Vară. Anul acesta, prin lucrarea lui Cristi Scutaru, am vrut să atragem atenția comunității, dar și autorităților despre importanța culturii și artei în viața noastră, care are foarte mult de suferit, mai ales și în perioada aceasta a pandemiei. După cum bine vedem, artiștii și cultura sunt pe ultimul loc, în condițiile în care acolo sunt niște oameni care ne generează creații care înseamnă foarte mult pentru cultura românească, pentru identitatea acestui popor. Lucrarea reprezintă un manifest clar prin alegerea unor personalități de renume, din lumea teatrului, cinci personalități marcante ale teatrului românesc: Amza Pellea, Leopoldina Bălănuță, Radu Beligan, Stela Popescu și Toma Caragiu.

Artist. Cristian Scutaru

Sunt realizate astfel de lucrări murale în mai multe orașe din țară. De exemplu, la Iași, în Sibiu, în București au fost realizate picturi apreciate și mediatizate. Ce alte proiecte vă inspiră sau apreciați la nivel național?

Lucian Popa: Personal, pe mine m-a impresionat foarte mult perseverența celor de la Street Delivery București, fiind primul eveniment cu care am interacționat, fiind student în București. De asta, când m-am întors în Bacău, am dorit să aduc și Street Delivery în Bacău. Un alt proiect care m-a impresionat, este Inziderabilii realizat de Harcea Pacea. E un proiect manifest care a impresionat prin modul de exprimare vis-a-vis de problemele cu care se confruntă oamenii din cartierul Apărătorii  Patriei.

Bucureștiul a influențat Bacăul…

În București am făcut cunoștință cu aceste evenimente urbane, care tratează spațiul public într-un mod  responsabil și cred că fiecare oraș are nevoie de cât mai multe inițiative care să ofere spațiului public o nouă înfățișare, un nou sens. Vrem, nu vrem, orașul reprezintă o scenă pe care toți pășim și contează foarte mult să ne așezăm decorul așa cum ne dorim noi. 

Mă inspiră și îmi place foarte mult ce face Adrian Onica la Târgu Jiu, orașul lui Brâncuși, prin Strad’Art. Adrian și Strad’Art au reușit să pună Târgu Jiu pe harta de street art a lumii și pentru că urmărește să integreze social niște cartiere și comunități uitate. Este un alt rol foarte important al street art-ului sau principalul rol al artei stradale, de a pune reflectoarele pe niște spații uitate, neglijate care necesită regenerare. 

În Tirana, Edi Rama a decis să vopsească clădirile în culori cât mai vii. S-ar putea și în țara noastră. De ce are nevoie România de astfel de artiști și până la urmă oameni cu inițiativă care ar putea înfrumuseța vizual anumite spații și clădiri? 

Departamentele de urbanism ale orașelor din România au pierdut lupta cu esteticul orașelor și, din păcate, foarte multe dintre acestea devin un mozaic de branding, de kitsch comercial care obosesc cetățenii și îi agresează zilnic cu tot felul de culori, de mesaje, de consumerism dus la extrem care nu oferă nicio satisfacție de a petrece timp în orașe. Tocmai de asta și oamenii evadează tot timpul. Din păcate, nu mai au ce să ofere din punct de vedere vizual. Sunt orașe precum Berlin, Lisabona și multe altele care au devenit galerii stradale, muzee în aer liber prin care tu calci și dobândești informații culturale, artistice, educaționale constant și cred că așa poți îmbina utilul cu plăcutul: te plimbi și în același timp dobândești informații și plus valoare, prin mesajele pe care artiștii aleg să le transmită în spațiul public.

Deși nu este un oraș care oferă multe oportunități turistice, prin ZidArt, Bacăul a devenit un oraș apreciat la nivel național și la nivel internațional, un oraș vizitat. Proiectul a atras oameni care au spus „veniți și la noi să faceți”, „venim și la voi să vedem”, iar poveștile lucrărilor murale au fost spuse într-un tur, pe bicicletă. 

Cu ce alte orașe din lume ne-ați putea compara dacă ar fi să vorbim despre picturile murale?

Nu cred că aș putea să compar Bacăul cu alte orașe. Are ceva aparte și unic din punct de vedere al impactului pe care acest proiect îl are asupra lui.

Dar la ce nivel ai vrea să ajungeți?

Aș vrea să ajungem la nivelul în care să vorbim despre ZidArt ca fiind brand de oraș, ceea ce se și întâmplă deja. Sunt oameni care vin în Bacău pentru aceste picturi murale. Au motive să vină în Bacău și asta înseamnă că poate fi noua identitate a orașului gri a lui Bacovia.

Ce părere au oamenii cu care ați vorbit despre picturile pe care cei 24 de artiști le-au realizat prin festivalul ZidArt?

Oamenii din Bacău sunt foarte entuziasmați și mândri de orașul lor. E pentru prima dată când văd atâta mândrie pentru un oraș care nu stă foarte bine administrativ, economic, dar care are perspective interesante de a crește, iar acest proiect le-a oferit motive de mulțumire că se întâmplă ceva frumos, educațional, artistic în orașul lor. Putem spune că am câștigat de partea noastră comunitatea. 

Turistii au fost încântați de ce au văzut din online, pentru că practic din online aduci oamenii în offline, și prin viralizarea proiectului, din ce în ce mai mulți oameni din România vor să vină în Bacău și să petreacă un weekend prin această mini galerie stradală. 

Și vi s-au cerut tururi ghidate?

Am făcut și un tur ghidat pe biciclete. Și am fost, timp de trei ore, gazda a peste 200 de bicicliști. I-am plimbat prin această galerie stradală și le-am povestit despre lucrări și despre artiști și despre demersurile noastre. 

ZidArt bike tour

Au fost oameni care au zis că nu înțeleg ce a vrut să spună artistul?

Da, au venit oameni la noi și au întrebat „ce a vrut să spună artistul?” și le-am explicat și apoi li s-a luminat fața. Oamenii unui oraș nu sunt familiarizați cu arta și cu galeriile de artă sau cu muzeele. Unii probabil nu au intrat niciodată într-o galerie, ca să-și poată dezvolta acest exercițiu al gândirii creative și atunci trebuie să le traduci unor oameni care nu reușesc să înțeleagă vizual ce a vrut să transmită o pictură murală.

Ce vă propuneți să realizați mai departe? Poate o extindere în mai multe dintre orașele țării? 

Suntem în discuții cu alte orașe din țară, care ne-au contactat și ne solicită să aducem ZidArt și în orașele lor, dar până atunci planificăm următoarea ediție din Bacău și sperăm să ajungă ZidArt în cât mai multe case, atât din orașul nostru, cât și din România. 

Peste 2 milioane 800 de oameni, organic, au văzut proiectul și primim foarte multe mesaje și comentarii prin care ne roagă să mergem în cât mai multe orașe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s