Se spune că fiecare an este o carte, una cu 12 capitole, cu titluri simple, sugestive pentru cele patru anotimpuri – Ianuarie, Februarie, Martie, Aprilie, Mai, Iunie, Iulie, August, Septembrie, Octombrie, Noiembrie, Decembrie. 

Povestea cărții este, la fiecare dintre noi, diferită, așa după cum ne-o facem, după cum o merităm, dar pentru toți, acțiunea debutează în ianuarie. Unii au parte de începuturi ex abrupto, începuturi furtunoase, frumoase, timide, cu detalii multe și semnificative (ca în Enigma Otiliei), începuturi dezamăgitoare, dar continuări demne de cele mai bune cărți. Unii au începuturi așa după cum merită, alții după cum le-a fost scris și lor de dinainte sau mai sunt cei care încep cartea așa după cum au terminat-o pe precedenta și o continuă tot la fel, de frică – frica de a o lua de la capăt, de a nu rămâne dezamăgiți și au, deci, o poveste liniară. Prea simplă și lipsită de acțiune. Oricum ar fi, povestea începe.

Primul capitol – ianuarie

Am încheiat primul capitol al cărții din 2019. Încă nu am găsit un titlu pentru acest an, probabil îmi vor veni niște idei prin mai-iunie, dar îl voi schimba iar prin august, și, la final, cel mai potrivit va fi cel gândit în decembrie, pentru că titlul acestei cărți trebuie să-mi rezume anul. Ianuarie e capitolul acomodării – la mine, cel puțin. Mi-a fost greu să mă întorc la facultate fără să fiu obosită și să-mi doresc să mai dorm măcar două ore. Până și prima deplasare cu Centenarul m-a făcut să mă simt ciudat, nu-mi găseam încă locul, nu mai știam ce să scriu și cum să scriu, așa că a trebuit să caut prin postările vechi ca să-mi amintesc. Cu sesiunea, iar a trebuit să mă acomodez, nu că ar fi fost prea grea, ci pentru că m-am stresat oricum – practic, trebuia să-mi amintesc cu era treaba cu stresul, cum îl controlam eu pe el și nu el pe mine. V-am mai spus că mă stresez de la orice? 

Februarie – capitolul iubirii?

Capitolul ăsta nu știu încă ce-mi rezervă, bâjbâi eu ceva, dar vag. Știu că urmează o excursie, cea cu Asociația Studenților Jurnaliști, la Sibiu și abia o aștept. Cât despre iubire, nu știu ce să zic, trăiesc în fiecare zi sentimentul – mai intens uneori, mai timid alteori, și din acest motiv nu cred că am nevoie de zile ca Valentine’s Day sau Dragobete, ca să-mi amintesc de iubirea care oricum mă însoțește în fiecare zi. 

Nu-i februarie capitolul iubirii la mine. Eu o să adaug iubire în fiecare dintre capitolele acestei cărți, pentru că, de exemplu, martie va fi despre iubirea mamei, iunie e despre iubirea pentru Serile Filmului Românesc, iulie despre iubirea celor 3 (?), în septembrie e iar despre mama. Și ăsta e doar un scurt rezumat al cărții. 

Cartea asta deja promite să fie bestseller, nu pentru că am început promițător, ci pentru că îmi propun să o continui în stil mare, să îi scriu capitolele cu dibăcie și nu cu stângăcia unui începător – pentru că deja am depășit pragul acesta și 2018 a fost anul care mi-a confirmat asta. Poate chiar, cartea asta să fie volumul doi a lui 2018, pentru că așa mult mi-a plăcut și aș vrea să fie și o continuare. 

Primul capitol e scris, mai rămân 11. Hai că pot! 

PHOTO: ANDREI LUCA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s