Les Films de Cannes à Iași a adunat în sala „Radu Beligan” în week-end-ul 26-28 octombrie peste 1.800 de spectatori, care s-au putut bucura de opt dintre cele mai bune filme premiate la Cannes. 

De data aceasta nu am participat ca spectator la un asemenea festival, deși am urmărit și eu filmele de pe marele ecran, ci ca voluntar din partea Asociației Studenților Jurnaliști, pe care, de curând, o reprezint. Și vă pot spune că munca din spate a fost obositoare pe alocuri, am alergat dintr-un capăt al sălii în altul punând pliante, pentru a se informa spectatorii despre evenimentele viitoare, pe fiecare scaun din sală, și nu-s chiar puține. Le-am zâmbit tuturor, le-am dat flyere, indicații și i-am condus în sală, cum spuneam, o muncă obositoare, dar atât de frumoasă și satisfacția de la final, când totul a ieșit așa cum ne-am (sau poate nu ne-am?!) așteptat e de neexplicat în cuvinte. Ai mei (îndrăznesc să-i numesc), din Asociației Studenților Jurnaliști m-au surprins – atât de plăcut încât am ținut să le-o spun în fiecare seară, la final de proiecție. Au zâmbit larg persoanelor care intrau pe ușa Ateneului, au împărțit flyere și pliante, au verificat biletele, i-au condus pe spectatori la locurile lor și, mă jur că nu-mi amintesc vreunul să se fi plâns că ar fi obosit, plictisit sau că nu mai poate. Au fost trei zile pline și pentru ei, i-am înțeles și m-am bucurat când am văzut că și ei m-au înțeles pe mine. 

DSC_0516
O mică parte din ASJ

Seara cea mai interesantă a fost cea de-a doua, normal, pentru invitații speciali: regizorul Carlos Reygadas, soția Natalia López și copiii – niște scumpi, care și-au așteptat liniștiți, pe scaunele din sală, părinții să termine sesiune de întrebări și răspunsuri de la finalul proiecției. Fetița cea mică a cuplului a dat și autografe la final, făcând chiar și o poză cu mine – cu un zâmbet larg și știrb (păstrez poza pentru mine. E mai important) și a acceptat, zâmbind, complimente. 

Reygadas QA - Copy
Sesiunea de Q&A cu Carlos Reygadas și Natalia Lopez 

„Nuestro Tiempo” este, cu siguranță, un film pe care nu îl poți uita ușor sau pe care eu nu-l voi uita ușor – datorită mesajului, a atmosferei create în sală și a invitaților speciali. 

„Unii oameni pot trăi fericiți în poligamie sau să fie gay, pentru că fiecare își poate găsi calea sa. Cred că filmul este despre conflictul uman, în raport cu iubirea. Oricum, unii nu trec de linia roșie și tot dau greș și unii trec cu mult linia și tot sunt fericiți”, a precizat regizorul mexican, Carlos Reygadas.

Când viața îți dă lămâi, faci limonadă

Ioana Uricaru, revenită după 10 ani la Iași, s-a întâlnit cu publicul la finalul filmului de debut Lemonade și reîntâlnirea mi s-a părut emoționantă. Ba chiar, și o doamnă din mulțime a recunoscut că este emoționată, probabil pentru că era prima dată când se întâlnea cu un regizor, sau tot așa, ca și mine, din cauza atmosferei care se crea în sală, datorită liniștii.

Prima dată când am auzit titlul filmului m-am reîntors în timp, acum câțiva ani, când copilă fiind, mă uitam pe Disney, la un film ce se numea, ei bine, Lemonade. În sală, după proiecție, am aflat însemnătatea acestui titlu „Când viața îți dă lămâi, faci limonadă”, știam vorba asta, o auzisem des și am și folosit-o de câteva ori, mai ales în copilărie când eu și prietenele mele ne-am deschis un stand de limonadă în fața casei și sloganul nostru era, bineînțeles, Când viața îți dă lămâi, faci limonadă. Ioana Uricaru a recunoscut că nu știa că există o vorbă în acest sens, dar titlul exact asta vrea să însemne. 

DSC_0725.JPG
Sesiune Q&A cu Ioana Uricaru (foto: Adelina Goroftei)

A fost un week-end întreg de filme – de toate felurile, cu oameni de toate felurile. Totul a început cu Dogman, care a adunat în sală peste 230 de spectatori, fiind nevoie să se suplimenteze locurile și încheindu-se cu Burning, un film coreean, „straniu, dar frumos”, așa după cum l-a numit criticul de film, Irina Margareta Nistor.

Emoție, dragoste, lecții de viață, suspans – asta am văzut pe marele ecran de pe 26 până pe 28 octombrie, iar în sală? Oameni mulți și fericiți, atenții la detalii, interesați de mesajele din spatele filmului. De o parte și de alta a sălii îi vedeam pe voluntari – energici și neobosiți, gata să sară în ajutor și mi-a plăcut să-i văd așa la prima lor experiență de acest gen pentru Les Films de Cannes à Iași. 

Aș vrea să pot scrie mai mult, despre mai multe filme, dar încă nu realizez experiența aceasta, șansa de a cunoște oameni ca Reygadas și familia, oameni frumoși și amuzanți ca Ioana Uricaru. Poate peste timp voi avea și alte cuvinte, poate voi vorbi mai frumos despre acest week-end, cu mai multe detalii, pe care acum nu mi le pot aminti (sau vreau să le păstrez pentru mine). 

Să descriu într-un cuvânt Les Films de Cannes à Iași de anul acesta? N-aș putea. Sau…hai că încerc: #DeNedescrisÎnCuvinte. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s