A început facultatea, am început și eu. 

Am promis că din toamnă mă concentrez pe ce consider (mai) important anul acesta. Facultate. Asociația Studenților Jurnaliști (ASJ). Centenarul Filmului Românesc și Serile Filmului Românesc și asta fac (zilnic). Printre postările de pe Facebook, printre comunicatele de presă, monitorizări și deplasările pe care le fac cu Centenarul, încerc să mă organizez cu ASJ-ul și să îmi intru în ritm și la facultate. 

Deja am cunoscut o parte dintre studenții de la specializarea Jurnalism și Științe ale Comunicării și privindu-i pe ei, mi-am amintit de mine – entuziasmată, dar speriată în primele mele zile de facultate. Eu am ales să vin în ASJ, tocmai ca să mai alung din teama aia justificată de necunoscutul în care intrasem, am ales siguranța unui grup de studenți, care știa deja ce înseamnă studenția și am ales să învăț din mers cum stau treburile într-o asociație, la facultate și (poate) în viață. Rar m-am plictisit, asta poate și pentru că nu-mi place să stau prea mult locului și vreau să fac câte ceva, să scriu mai ales, să ajut. Rar m-am plictisit pentru că nu mi-am dat șansa să stau prea mult degeaba și am ales să fac câte ceva, ori o postare pe Facebook, ori un text pentru site sau chiar să particip la primul eveniment și să fac o relatare (țin să precizez că nu știam atunci cum trebuie să fac o relatare și, deci, care ar trebui să fie rezultatul final). Azi, privind la boboci îmi amintesc de mine și-mi vin în minte toate stângăciile mele, și deseori râd. Urmează să cunosc și alți studenți la recrutările asociației și deja mă gândesc la ce le voi spune, pentru că, într-un fel, aș vrea să fie la fel de entuziasmați ca mine, la fel de implicați și dornici să învețe (mult) mai multe, de la noi (ăștia mai mari) și mai multe din oportunitățile pe care singuri să și le creeze. Aș vrea ca marți, pe 16 octombrie, să am cuvintele la mine și să-i conving că facultatea asta nu înseamnă mare lucru dacă nu ai exercițiu în spate și experiențe, dacă nu ai ce povesti la final. Aș vrea să le transmit din entuziasmul meu, din pasiunea pe care o pun în fiecare lucru pe care îl fac, din dorința de a nu trece pur și simplu prin facultate, de a o termina și atât.

Așa Studenție la Jurnalism, o fugă continuă după subiecte pentru știrile, reportajele, relatările, interviurile ș.a.m.d de la facultate, o fugă continuă și la asociație, din drag pentru voluntari, implicare, devotament, pasiune, experiență și șansă. Am ales o studenție mai activă, oricum stăteam prea mult în casă și voiam să schimb ceva. Am schimbat multe. Mi-am făcut prieteni, am descoperit că-mi place filmul românesc, am călătorit mult, am cunoscut actori și mai ales oameni, care m-au făcut să realizez câte lucruri frumoase pot face (asta dacă mă implic), am scris mult, am muncit și m-am distrat. ASJ a fost primul pas pe care l-am făcut pentru ca astăzi să fiu mândră de primul an de studenție, dar urmează și alții (mai frumoși, mai activi). 

De aici, din asociație, din corpul I, au plecat toate aventurile mele, toate bucuriile, toată împlinirea sufletească. 

O iau de la capăt. Cu același entuziasm, dar cu mai multe responsabilități. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s