Să vă povestesc puțin despre primul meu an de studenție:

La început eram tare entuziasmată, așteptasem toată vara să-ncep facultatea, să-mi cunosc noii colegi și să aflu cât mai multe despre jurnalism. Asta alesesem – prima pasiune, prima dorință, prima alegere. Am știut mereu că asta trebuie să fie alegerea mea înțeleaptă. Și, ajunsă în primele săptămâni de facultate, parcă începeam să cred că am făcut o alegere greșită. N-am spus nimănui și am continuat să lucrez mai mult (și mai mult), pentru ca la final să nu dezamăgesc… pe alții și pe mine că am venit aici. Da, mă descurajam câte puțin în fiecare zi. Nu puteam îmbrățișa schimbarea, nu mă adaptam, și jurnalismul chiar părea mai greu când niște oameni cu experiență ne vorbeau despre el, despre începuturile lui. Jurnalismul nu e ceea ce vezi sau auzi la televizor și nu-i nici despre Andreea Esca și mi-a fost mai greu până am înțeles ce este jurnalismul. Ală de calitate.

Oricum, să faci o știre din cinci întrebări, o declarație și un background este mai greu decât să scrii un eseu așa după cum ai învățat în școală, și nici subiectele nu se găsesc așa ușor și parcă nici oamenii nu sunt receptivi. Unii te amână, alții nu răspund la mail-uri sau la telefon, câțiva te informează prea târziu sau evit să dea detaliile mai picate, acelea care îl interesează cu adevărat pe profesor. Dar am reușit, eram mai bună cu fiecare știre și caseta de titrare avea din ce în ce mai puține greșeli. Recunosc, mi-a fost greu, dar am învățat multe. Și, vă jur, de fiecare dată când deschid word-ul, mai întâi fac setările (Times New Roman, 12, justify, 1.5) și abia apoi mă apuc de scris. Și am făcut și reportaje, și interviuri. Le-am luat ușor și cu răbdare le-am învățat, zic eu, pe toate.

Dar știți ce a făcut ca anul meu să fie mai frumos? Asociația. Cum care? Asociația Studenților Jurnaliști .

Eram nerăbdătoare să-i întâlnesc, să-nvăț de la ei, să fur din experiențele prin care au trecut când au fost ca mine, să mă ajute cu acomodarea. Și-n prima zi chiar m-au premiat. E amuzantă povestea din spatele concursului organizat de Asociația Studenților Jurnaliști (ASJ), pe care l-am câștigat adunând cele mai multe like-uri la o poză făcută Cazinoului din Constanța, în vacanța mea. Am trimis link-ul tuturor apropiaților și mi-am dat like de pe toate conturile celor din casă. Voiam să câștig pentru că speram ca așa să fie mai ușoară acceptarea mea în asociație. Și m-au primit (oricum) cu brațele deschise, și cu o întrebare: Ce îți place să faci? – Să scriu, bineînțeles. Apoi, nu știu. Poate mi-au verificat contul, unele articole pe care le (mai) aveam postate la acea vreme, că m-au trimis la departamentul de PR. Așa a început cea mai frumoasă experiență ca studentă de până acum. Am promovat cum am știut eu mai bine asociația și am făcut, zic eu, cam tot ce mi s-a cerut, respectând termenele limită, dar exagerând, poate, la început, cu subiectivitatea. Și am organizat alături de ei cea mai faină gală. ZECE ani ZECE, cu amintiri de 10, de care sunt mândră și care m-a făcut să conștientizez ce șansă imensă am primit de la ei și ce oportunități îmi aduce acest voluntariat. A urmat Brașov. Prima vacanță ca studentă, prima, dar sigur nu ultima vacanță asj-istă. Am cunoscut o altă față a colegilor mei, aici nu se mai baza totul pe deadline-uri, ci pe distracție. 11 ore pe tren și câteva seri în care am jucat Activity până spre dimineață, și am colindat străduțele Brașovului alături de o echipă tare dragă mie. Ne-am distrat. Atunci am realizat că noi nu suntem ASJ și atât. Suntem familia ASJ. Și datorită ei (familiei) am intrat în echipa Festivalului Serile Filmului Românesc (SFR).

Cum n-ai auzit? Cel mai fain festival de film românesc de la Iași. Și ce am făcut aici? Tot PR.

Texte despre invitați, despre filme, despre locații, parteneri, sponsori. Da, și textele pentru invitații, pe care le-am scris împreună cu Andreea până pe la 3.00 dimineața, asta după ce lucrasem la un proiect pentru asociație. Și toate m-au pregătit și mai mult pentru jurnalism – adevăratul jurnalism, pe care nu îl învăț în acești trei ani de facultate.

BUCUREȘTI și experiența primului comunicat de presă pe care l-am scris tot împreună cu Andreea. Live-uri (text, video), postări, și ȘANSA – de a cunoaște o parte dintre marii actori ai României, de a întâlni oamenii de la EUROPA FM și VIRGIN Radio și, bineînțeles de a vedea studiourile acelea, de a-i întâlni pe Răzvan și Dani, la emisiunea lor matinală. Și apoi, Festivalul Serile Filmului Românesc. Ne-am sărbătorit actorii și cele mai bune filme românești. 

Agitație, nebunie, oameni mulți, ieșeni fericiți, voluntari energici, emoții, prietenii, poze și iar poze, postări, iar live-uri, iar postări, event-uri, interviuri cu actorii noștri dragi, instastory-uri de la cele mai bune producții românești ale anului, muncă și poate oboseală, dar totuși o experiență nouă pe care mă bucur că am avut șansa să o trăiesc.

Sunt (mult mai) multe de spus despre primul meu an ca studentă. Bine, în spatele a ceea ce am făcut sunt, bineînțeles, nopți dormite doar pe jumătate sau chiar nedormite, sunt supărări, poate frustrări, sunt momente în care, poate, mi-am dorit să renunț, dar mă bucur că n-am făcut-o. A fost un an … cu de toate. Un an greu la început, mai ușor după experiența cu ASJ-ul, mai frumos după SFR.

Din toamnă o iau de la capăt. Facultate. Asociația Studenților Jurnaliști. Serile Filmului Românesc. Cu același entuziasm, promit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s